Modificări de procedură

Notă de prezentare

Cererile privind prioritatea trebuie depuse împreună cu cererea de înregistrare a mărcii UE (înainte, astfel de cereri puteau fi depuse ulterior depunerii cererii de înregistrare). Documentația în sprijinul cererii privind prioritatea trebuie depusă în termen de trei luni de la data depunerii cererii (înainte, în termen de trei luni de la primirea declarației privind prioritatea). În cazul în care documentația din urmă nu este într-o limbă a Oficiului, acesta solicită acum în mod opțional traducerea unei astfel de documentații.

O altă modificare a practicii Oficiului constă în faptul că cererea privind prioritatea nu mai este examinată pe fond. Aceasta rămâne o „simplă” cerere până când este invocată și este necesară validarea sa în cadrul procedurilor.

Notă de prezentare

Solicitanții vor avea posibilitatea de a invoca articolul 7 alineatul (3) ca o cerere subsidiară sau alternativă, fie la începutul procesului de depunere a cererilor, fie ulterior. Avantajul unei cereri subsidiare este că aceasta se concretizează numai dacă există o decizie finală negativă privind caracterul distinctiv inerent. Acest lucru permite solicitantului să își epuizeze dreptul la recurs în privința caracterului distinctiv inerent înainte de a fi necesară demonstrarea caracterului distinctiv dobândit. Acest lucru va însemna că utilizatorii nu trebuie să suporte cheltuiala de a colecta și prezenta dovezi de utilizare, cu excepția situațiilor în care acest lucru este necesar.

Notă de prezentare

Cerințele de admitere și de justificare a acțiunilor care implică motive relative au fost reorganizate pentru claritate și pentru a lua în considerare motivul separat privind indicațiile geografice introdus de articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene (EUTMR). Dispozițiile aplicabile procedurilor de anulare sunt aliniate la procedurile de opoziție, cu excepția cazului în care diferențele sunt justificate de natura lor diferită. EUTMDR (Regulamentul delegat privind marca Uniunii Europene) introduce norme-cadru privind dovezile prezentate tardiv și codifică practica Oficiului privind suspendarea renunțărilor și închiderea/continuarea procedurilor de revocare sau de nulitate în curs.

Notă de prezentare

Un exemplu clar de adaptare la era internetului este faptul că dovezile care se referă la drepturi anterioare „înregistrate” (de exemplu, mărci, anumite semne utilizate în cadrul comerțului sau indicații geografice) sau conținuturile legislației naționale relevante sunt accesibile într-o sursă online recunoscută de Oficiu, oponentul sau persoana care a solicitat declararea nulității poate furniza astfel de dovezi făcând trimitere la sursa respectivă.

În acest scop, Oficiul „recunoaște” toate bazele de date ale oficiilor naționale și regionale de proprietate intelectuală din UE, iar TMview este acceptabil ca portal prin intermediul căruia oficiile naționale pot fi „accesate”.

Notă de prezentare

Începând cu 1 octombrie 2017, majoritatea tipurilor de dovezi pot fi depuse în continuare în orice limbă oficială a UE. În cazul în care limba utilizată în dovezile justificative (cu excepția certificatelor de depunere, de înregistrare și de reînnoire sau a dispozițiilor din legislația relevantă) nu este limba procedurii, o traducere va fi necesară numai la cererea Oficiului - formulată din oficiu sau în urma cererii motivate a celeilalte părți. Dovezile privind caracterul distinctiv dobândit sau reputația intră în această categorie.

Cu toate acestea, dovezile justificative (certificatele de depunere, de înregistrare și de reînnoire sau dispozițiile legii relevante) trebuie depuse în continuare în limba procedurii (sau traduse în această limbă) în termenul stabilit pentru fundamentare.

În plus, „standardul de traducere” prevăzut la articolul 25 din Regulamentul de punere în aplicare a Regulamentului privind marca UE este mai puțin exigent decât înainte. În cazul în care una dintre părți a menționat că numai anumite părți ale documentului sunt relevante, traducerea poate fi limitată la părțile respective.

Aceste modificări aduc beneficii reale utilizatorilor sistemului de depunere a cererilor de înregistrare a mărcilor UE. Acestea facilitează economia, simplificarea și costurile reduse în ansamblu.

Prezentare generală

În cazul în care un agent sau un reprezentant înregistrează o marcă UE fără autorizarea titularului, acesta din urmă are acum dreptul să solicite transferul mărcii UE (cu excepția cazurilor în care agentul sau reprezentantul respectiv își justifică acțiunile). Înainte, conform Regulamentul privind marca UE titularul avea posibilitatea să remedieze această situație prin declararea nulității mărcii UE.

Această nouă procedură de transfer în temeiul articolului 21 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind marca UE va urma aceeași cale procedurală ca procedura de declarare a nulității în temeiul articolului 60 din Regulamentul privind marca UE. Pentru acțiunile care încep la 1 octombrie 2017 sau după această dată, transferul va reprezenta o măsură reparatorie alternativă de declarare a nulității unei mărci. În astfel de acțiuni, solicitantul care a declarat nulitatea unei mărci poate atașa cererea de transfer unei cereri de declarare a nulității pe alte motive în cadrul aceleași acțiuni de declarare a nulității. În aceste cazuri, Oficiul va examina în primul rând cererea de transfer [cu excepția cazurilor când există un motiv absolut valabil pentru declararea nulității în temeiul articolului 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind marca UE, când se va examina în primul rând acel motiv].

Prezentare generală

Mijloacele de comunicare de comunicare ale Oficiului și cu Oficiul s-au schimbat, pentru a ține pasul cu dezvoltarea tehnologiei informației. Mai precis:

• S-a renunțat la formele de comunicare perimate, adică livrarea directă și depunerea în cutie poștală la Oficiu;
• „Mijloacele electronice” sunt definite pe larg. Decizia nr. EX-17-4 a directorului executiv, cu privire la comunicarea prin mijloace electronice, prevede modul și condițiile tehnice în care pot fi folosite platformele de comunicare respective.
• În afară de comunicarea prin poștă, s-a introdus serviciul de curierat, ca mijloc de comunicare specific al Oficiului și cu Oficiul.
• Intrarea în vigoare a Deciziei nr. EX 20 9 a directorului executiv a marcat o schimbare importantă în ceea ce privește mijloacele de comunicare oficiale ale Oficiului. Începând cu 1 martie 2021, fax-ul nu mai este un mijloc de comunicare cu EUIPO. Decizia a fost determinată de faptul că faxul nu mai este fiabil din punct de vedere tehnic și de dorința de a le oferi utilizatorilor noștri instrumente de comunicare de ultimă generație.

Notă de prezentare

EUTMDR consolidează dispozițiile referitoare la camerele de recurs, care au fost distribuite anterior în diverse surse, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 216/96 al Comisiei (Regulamentul de stabilire a regulamentului de procedură al camerelor de recurs). Principalele clarificări și modificări se referă la conținutul expunerii de motive și al răspunsului, la „recursurile incidente”, la argumentele ridicate și la faptele sau dovezile prezentate pentru prima dată în fața camerei de recurs, la noile motive absolute invocate de camera de recurs, la procedurile accelerate și la organizarea și structura camerelor de recurs.

Prezentare generală

Regulamentul de punere în aplicare a mărcii UE și Regulamentul delegat privind marca UE intră în vigoare la 1 octombrie 2017. Cu toate acestea, se aplică în continuare dispoziții specifice anumitor proceduri care au fost inițiate înainte de această dată până la încheierea lor. Prin urmare, ambele regulamente conțin dispoziții tranzitorii detaliate care stabilesc momentul în care noile norme procedurale se aplică procedurilor. De regulă, ambele regulamente se aplică procedurilor în curs începând de la 1 octombrie 2017, cu excepția cazului în care se prevede altfel. Consultați toate dispozițiile tranzitorii în acest tabel.

Următorul rezumat se poate dovedi deosebit de util: